magyar  |  english  |  

• home
• istoric
• colecţii
  • etnografie
  • arheologie
  • ştiinţele naturii
• expoziţii
  • Muzeul Naţional Secuiesc
    • expoziţii permanente
    • expoziţii periodice
  • Galeriile de artă
    • expoziţii permanente
    • expoziţii periodice
  • Muzeul Breslelor, Târgu Secuiesc
  • Muzeul 'Haszmann Pál' din Cernat
  • Muzeul Etnografic Ceangăiesc, Zăbala
• filiale
  • Galeriile de artă "Gyárfás Jenő", Sfântu Gheorghe
  • Muzeul Breslelor, Târgu Secuiesc
  • Muzeul 'Haszmann Pál' din Cernat
  • Muzeul Etnografic Ceangăiesc, Zăbala
  • Muzeul Depresiunii Baraolt
• evenimente
• ştiri
• publicaţii
  • cărţi
  • cataloage
  • publicaţii digitale
• patrimoniu cultural
  • ştiinţele naturii
  • arheologie
  • istorie
  • etnografie
  • bibliotecă
  • artă plastică
• fototecă
• parteneri
• prieteni
• fundaţie
• informaţii
  • administraţie
  • colegi
• arhivă

Colecţii - Ştiinţele naturii

Mineralogie şi petrografie

Cuprinde 636 de obiecte provenite din donaţii. Principalii donatori, din 1875 până în prezent : Joós Lajos, Bányai János, Rátz Jenő, Tóth Zoltán, Drégely Gábor, Fekete Tibor, Geolex SA. – Miercurea Ciuc. Joós Lajos (1857-1931) – inginer de mine, în anul 1904 a donat Muzeului o colectie de minerale (72 buc.), din care s-au pãstrat numai 27 buc.

Bányai János (1886-1971) – geolog, scriitor de specialitate, redactor. A vizitat adesea Muzeul, a făcut numeroase donaţii, de-a lungul deceniilor, din colectia sa personalã.

Rátz Jenő, Tóth Zoltán, Drégely Gábor – geologi din Baia Mare, în anul 1969 au donat 87 de minerale Muzeului.

Fekete Tibor (n. 1956) – geolog din Sfântu Gheorghe, în anul 1994 a donat 35 buc. de minerale şi roci.

Paleontologie

Cuprinde 696 de obiecte, o parte fiind chiar rezultatul activităţilor de cercetare ale Muzeului, restul provenind din donaţii. Colecţia de mamifere pliocene şi pleistocene se numără printre cele mai valoroase şi spectaculoase colecţii ale Muzeului. Cele mai vechi piese au fost colectate la sfârşitul secolului al XIX-lea. Colecţia a început să se dezvolte sistematic din anul 1962, când s-a încheiat o colaborare între specialiştii Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” din Bucureşti, respectiv între C. Rădulescu&P. Samson şi muzeograful Kovács S. Această colaborare s-a concretizat nu doar în identificarea şi restaurarea pieselor aflate deja în depozit, ci mai ales în activitatea complexă şi sistematică de cercetare, respectiv în studiul stratigrafic adecvat al depozitelor pliocene şi pleistocene din această regiune. Astfel, în câţiva ani, numărul pieselor a crescut de la 50–60 (patrimoniul vechi) până la peste 400, reprezentând 56 de specii.
Întregul material – colectat, donat, restaurat şi conservat, studiat şi publicat – a format o bază de pornire în activitatea de încadrare stratigrafică a formaţiilor neogene şi cuaternare din valea Oltului şi Bazinul Baraolt. Datorită acestor activităţi, regiunea a devenit una dintre cele mai bine cunoscute zone ale României, din punct de vedere al geologiei şi paleontologiei pliocenului şi pleistocenului.
Colecţia cupride rarităţi, precum : Marmota bobac, Trogontherium minus, Castor praefiber, Hystrix refossa, Parailurus anglicus, Felis spelaea, Tapirus arvernensis, Buffelus murrensis, Bos primigenius, etc.

Kisgyörgy Zoltán (n. 1936) – geolog, profesor, redactor; în 1977, a donat Muzeului 97 bucãti de obiecte paleontologice; are ca domeniu de cercetare geologia, paleontologia, geologia minelor, hidrogeologia, ape minerale, speologie, ocrotirea mediului şi turistica.

Botanic

Cuprinde 15.964 de plante superioare şi 8991 de ciuperci mari, provenite din donaţii. Cele mai importante colecţii sunt:

Bibó József (1843-1914) – învãtãtor la Brateş, a studiat flora satului sãu natal. Prin testament, şi-a lăsat colecţia Muzeului, care cuprinde 766 foi de ierbar.

Dégen Árpád (1866-1934) – botanist, membru al Academiei Ungare. In 1914 a donat 292 foi de ierbar Muzeului Naţional Secuiesc.

László József (1902-1932) – profesor la Liceul Székely Mikó, calitate în care a considerat că este o obligaţie morală efortul de a contribui la îmbogãtirea colectiei Muzeului. Aşa au ajuns la Muzeu cele 428 foi de ierbar colectate din imprejurimile oraşului Sfântu Gheorghe. Tatãl sãu, dr. László Ferenc, a fost profesor de ştiinţele naturii şi geografie la Colegiul Székely Mikó şi director al Muzeului Naţional Secuiesc.

Nyárády Erasmus Gyula (1881-1966) – cel mai important cercetãtor al florei Transilvaniei, membru al Academiei Române (1948). Incepând cu anul 1949 pânã la sfârşitul vieţii, a fost coordonatorul grupului de specialişti din cadrul Academiei, care a prelucrat datele despre flora României. Este autorul unui sfert din monumentala operã "Flora RSR", de 13 volume. A fost un participant activ în "Expediţia anuală Harghita", iniţiată de geologul Bányai János şi sprijinită de istoricul Csutak Vilmos. Ierbarul, donat Muzeului în anul 1938, cuprinde 158 foi de format mare.

László Kálmán (1900-1996) – economist, profesor, micolog. Tatãl sãu, dr. László Ferenc, a fost profesor de ştiinţele naturii şi geografie la Colegiul Székely Mikó şi director al Muzeului National Secuiesc. Alături de activitatea în domeniul economiei, s-a evidenţiat şi în botanică. In anul 1969, în amintirea tatãlui sãu, la aniversarea a 90 de ani de la fondarea Muzeului Naţional Secuiesc, şi-a donat tot materialul botanic. Ierbarul cuprinde 3500 foi de format mare, reprezentând 1222 de specii. Dupã 1955, a trecut la cercetarea ciupercilor mari, având în vedere cã cercetãrile din acest domeniu erau destul de precare. Colectia micologicã, donatã Fundaţiei Muzeul Naţional Secuiesc în anul 1995, cuprinde 4114 exemplare, din care 3835 bucãti ierbare, foi de format mic (A5), restul fiind ciuperci întregi uscate. Materialul este încadrat în 1150 specii.

Váczy Kálmán (1913-1992) – se numără printre cei 28 de botanişti care au elaborat, timp de trei decenii, opera naţionalã “Flora R.S.R.” (I-XIII), ca membru al colegiului de redactie, în calitate de taxonomist, specialist în probleme de nomenclaturã şi istorie a botanicii, latinist de profundã culturã clasicã. Contribuţia deosebitã a lui Váczy la cultura noastrã ştiinţifică este "Dicţionarul botanic poliglot", care cuprinde termeni botanici cu traducerea lor în şapte limbi de largã circulaţie. Ierbarul, donat Muzeului în anul 1976, cuprinde 2091 foi de format mare.

Pázmány Dénes (1931-1997) – micolog, profesor universitar. Domeniile lui de cercetare au cuprins botanica, taxonomia plantelor superioare, biologia plantelor şi micologia. În 1983, publică la Cluj volumul “Determinatorul plantelor”. Pe la mijlocul anilor 70 din secolul trecut, s-a dedicat studierii ciupercilor mari. A publicat pentru prima dată în Transilvania date despre peste 400 de specii. După trecerea lui în nefiinţă, fiul său Pázmány Dénes György Jr. a donat colecţia Fundaţiei Muzeul Naţional Secuiesc. Colecţia cuprinde 7041 foi de ierbar, cu 2164 plante superioare, aparţinând la 904 de specii, şi 4877 de ciuperci mari, reprezentând 1153 de specii.

Colecţia etnobotanică "Ezerjófű" şi "Csodabab" este rezultatul a două concursuri de tineret, organizate de redacţia revistei Jóbarát din Bucureşti, în 1972 şi 1975.

Zoologia nevertebratelor

Cuprinde 33.312 obiecte. Cele mai importante colecţii sunt:

Diószeghy László (1877-1942) – s-a născut la 19 iunie 1877, în orasul Sfântu Gheorghe. A urmat şcoala primară şi liceul în orasul său natal; îşi continuă studiile la Academia de Arte Frumoase din Budapesta, apoi la cea din München. Incă din anii studenţiei de la Budapesta, începe a-şi manifesta pasiunea de colecţionar de fluturi. Incepând cu 1907 şi până când se stinge din viaţă, la 18 februarie 1942, va trăi şi activa la Ineu, judeţul Arad, unde pictează numeroase tablouri şi interioare ale unor biserici din regiune. Talentul în pictură l-a jutat pe Diószeghy László să-şi câştige existenţa şi să-şi întreţină familia, pictura fiind unica sursă de venituri. Multe tablouri ale lui Diószeghy au ajuns şi în străinătate, în Ungaria, Anglia, Egipt, USA, Argentina. Cele mai multe din lucrările sale sunt la Arad şi Ineu. In colectia Muzeului Naţional Secuiesc se află un portret al lui Horváth Alexe şi 3 peisaje acvarel din regiunea Ineului.
Deşi un autodidact în domeniul lepidopterologiei, numele lui Diószeghy a fost cunoscut în cercurile ştiinţifice. A întreţinut relaţii ştiinţifice cu specialiştii epocii (Hans Rebel – directorul Muzeului de Istorie Naturală din Viena, cel mai renumit lepidopterolog al vremii, Heinrich Kolar – cercetător la Muzeul de Istorie Naturală din Viena, specialist în macrolepidoptere palearctice, Brisbane C.S. Warren – director al British Museum din Londra, unul dintre cei mai cunoscuţi lepidopterologi ai vremii, Lionel Walter Rothschild – colecţia sa particulară de lepidoptere este cea mai mare din lume şi se află acum la British Museum, Schmidt Antal – lepidopterolog, director al Muzeului de Ştiinţele Naturii din Budapesta, Aristide Caradja – membru al Academiei Române, cel mai proeminent lepidopterolog român, Adriano Ostrogovich – a alcătuit una dintre cele mai însemnate colecţii de lepidoptere din ţară, care astăzi constituie baza colecţiei de lepidoptere a Muzeului Grigore Antipa din Bucuresti, etc.).
Diószeghy László a colecţionat peste 40.000 de exemplare. Porţiuni din această colecţie se găsesc la Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Budapesta, la Muzeul din Viena, Berlin şi Londra, dar partea cea mai mare, de peste 25.000 de exemplare, o va dona în 1931 Muzeului Naţional Secuiesc din Sf. Gheorghe, oraşul său natal, care va intra în posesia ei abia în 1948. Colecţia este foarte valoroasă din punct de vedere ştiinţific, datorită numărului mare de specii (2085) şi exemplare (23.194) ce o alcătuiesc. Diószeghy László a reuşit să captureze o serie de specii necunoscute pentru ştiintă (Orthosia schmidtii Diósz, Clepsis wassiana Schmidt, etc.) sau unele rarităţi (Megazesthes musculus Men., Amphipoea fucosa Frr., etc.) foarte importante din punct de vedere biogeografic. Pe lângă bogăţia de specii, colectia de “Diószeghy”, prin numărul mare al localităţilor de colectare (60 din ţară şi 14 de peste hotare), prezintă un deosebit interes pentru cunoaşterea lepidopterelor din ţara noastră. Dintre locurile de unde au fost strânse exemplarele colecţiei, reţinem: Ineu-Arad (cca. 60% din material), M-ţii Retezat (cca. 25%), M-ţii Codru-Moma, M-ţii Harghita, M-ţii Breţcului, Sovata, Reci, Sf. Gheorghe. Începută în 1963, inventarierea şi prelucrarea ştiinţifică a colecţiei este rodul muncii cercetătorilor dr. Kovács Sándor, fostul muzeograf al Muzeului Naţional Secuiesc şi dr. Iosif Căpuse, lepidopterolog din Bucureşti.

Kovács Sándor jun (n. 1956 ) – farmacist, lepidopterolog şi Kovács Zoltán (n. 1959 ) – medic, lepidopterolog. Amândoi au moştenit preocuparea pentru lepidoptere de la tatăl lor, fost muzeograf între 1961-1984. Au contribuit foarte mult la aranjarea colecţiei de lepidoptere Diószeghy. Au o însemnată colecţie particulară, o parte din ea fiind achiziţionată de Muzeu. Din 1998, au început revizuirea microlepidopterelor din România.

Kocs Irén (n. 1955) – muzeolog al Secţiei de Ştiinţele Naturii şi Podlussány Attila (n. 1942) – entomolog la Muzeul de Istoria Naturii din Budapesta. Împreună studiază biodiversitatea curculionoidelor din sud-estul Transilvaniei. Până în prezent s-au colecţionat peste 600 de specii, printre care o serie de rarităţi şi endemisme şi două specii noi pentru ştiinţă: Bryodaemon kocsirenae A. Podlussány 1998 şi Bryodaemon rozneri A. Podlussány 1998.

Zoologia vertebratelor

Cuprinde 641 preparate, majoritatea donaţii de la începutul secolului XX. Dacă până astăzi nu s-a putut crea o colecţie modernă, la această situaţie s-a ajuns mai ales din cauza faptului că Muzeul nu a avut niciodată un preparator specialist.

Donatori principali:
Madarász Gyula (1858-1931) – ornitolog, directorul Muzeului Naţional Ungar, în anul 1904 a trimis 200 pãsãri foarte bine preparate. Ebergényi Gyula – farmacist din Covasna, în anul 1911 a donat Muzeului o colecţie de pãsãri alcãtuită din 96 bucãţi.